În decembrie 1918, la M. Ad. N. de la Alba Iulia, a luat cuvântul în faţa mulţimii şi braşoveanca Nora (Eleonora) Lemeny (1885-1949) descendentă din familia braşoveană Bran de Lemeny şi prin mamă dintr-o familie săsească descendentă directă a judelui Braşovului Hans Brenkner. La 33 de ani, era deja o personalitate a vieţii culturale transilvănene, promovase un doctorat în litere la Cluj, prima româncă cu o astfel de performanţă. A făcut parte din delegaţia la Alba Iulia a Sibiului, unde locuia, şi a fost aleasă în Marele Sfat Naţional. Era legată de Braşov prin relaţia sentimentală, puţin cunoscută, pe care a avut-o cu profesorul şagunist Alexandru Bogdan, eroul de la Zumina din Galiţia (7/20 octombrie 1914), doctor şi el în litere, cu patru ani mai în vârstă. Căsătoria în 1912, altfel nereuşită, a Norei cu altcineva şi deziluzia creată, au cântărit, se pare, în decizia lui Al. Bogdan de a pleca pe front.
Textele aparțin prof. univ. dr. Ioan Vlad, istoric
